Uneori mă tot frământ cu întrebarea ”cui folosește să scriu toate experiențele astea?” ”Ajută pe cineva?” Nu ajung prea departe și-mi răspund, ”mie, în primul rând”. Mă ajută să mă urmăresc și să-mi fiu observator. Procesul e dureros, dar benefic. Totuși, mă bucură enorm dacă aceste experiențe te vor ajuta și pe tine. În ultimul... Citește în continuare →

 Dintre toate poveștile care merită spuse, de departe cea mai puțin plăcută este cea a ”casistului”. Un termen inventat de oamenii din localitatea în care-am crescut, Periam. Etimologic, substantivul ”casist” nu există. Este un peiorativ specific copiilor care-au crescut în casele de copii. De unde, casă+copil=casist. Am întâlnit mai multe forme ale aceluiași termen. Unele... Citește în continuare →

De fiecare dată când se externează câte un copil din Centrul pe care-l conduc, o bucată din mine se rupe. Mă uit la ei și nu-mi vine să cred că sunt obligați să-și asume viața, așa cum este ea. Fără suport familial, fără cunoștințe despre viață. Nimic. Toată lumea e a lor și ei aparțin lumii.... Citește în continuare →

Inima mea nu mai poate suporta durerea care-o încearcă. O să fiu direct, fără perdea și ferm. Vreau să știi că suferințele pe care mi le-ai provocat nu sunt suficient de puternice să mă dărâme. Nu, nu sunt. Totuși, îți scriu cu un ton cald, blând și calm (pe cât posibil). În copilăria mea te-am... Citește în continuare →

Alexandru,

Pentru că ești într-o perioadă extrem de dificilă pentru tine, îți scriu și te încurajez. Nu ceda! Viața e aproape insuportabilă pentru creierașul tău și pentru inimioara ta neantrenată. Știu că suferi enorm, că te afunzi în ură, rebeliunie și tăcere. Nu faci bine. Mi-ai spus că ai vrea să mă omori și să mă... Citește în continuare →

Dragul meu copil,

(Scrisoare dedicată copiilor din Centrul pe care-l conduc) Îți scriu pentru că te iubesc, te prețuiesc și te admir. Frumusețea ta depășește capacitatea ta de a te absorbi, iar zâmbetul tău e mai frumos ca soarele. Nu ești urât și nici urâtă. Sunteți cei mai frumoși copii pe care mi i-a dat statul român să-i... Citește în continuare →

ACASĂ

Multă lume numește ”acasă” un loc plin de amintiri plăcute, securitate, armonie, iubire, liniște, acceptare, odihnă și unitate. O altă lume, numește ”acasă” un loc plin de amintiri neplăcute, insecuritate, haos, traumă, ură, gălăgie, dezbinare și multă murdărie. Eu? Am 30 de ani și nu știu ce însemnă ”acasă”. E greșit? E normal? E bine?... Citește în continuare →

Ce NU este DRAGOSTEA?

În astă contemporaneitate în care este vorba despre ”mine”, ”eu” sau ”al meu”, se impune întrebarea: Ce este sau ce nu este dragostea? Ca să știu ce NU este dragostea, trebuie să aflu ce este ea, nu? Nota Bene! Nu filosofez de dragul singurului neuron odihnit, sau pentru că am vreo teamă legată de ”afacerea”... Citește în continuare →

Despre FLUTURAȘI și GUVERNE

Ca orice român, am așteptat fluturașii; nu fac referire la fluturi (insecte foarte frumoase) și nici la ”fluturi” (când te îndrăgostești) ci la fluturașii de salariu. Datorită principiilor care-mi guvernează viața, nu voi posta o poză cu fluturașul de salariu și nici nu voi aduce critici Guvernului Dăncilă prin soluția doamnei ministru Vasilescu Olguța Lia.... Citește în continuare →

Pulbere de har

”...harul este ceea ce face Dumnezeu în, prin și pentru mine în lumea asta” Dacă știam de la început prin ce experiențe aveam să trec, poate mă concentram pe altceva. Serios, chiar asta aș fi făcut, o luam la sănătoasa. Dacă știam că harul poate fi trăit doar în eșec, în faliment, în durere, în... Citește în continuare →

Lansează un blog la WordPress.com.

SUS ↑