Gigi,

Inima mea nu mai poate suporta durerea care-o încearcă. O să fiu direct, fără perdea și ferm. Vreau să știi că suferințele pe care mi le-ai provocat nu sunt suficient de puternice să mă dărâme. Nu, nu sunt. Totuși, îți scriu cu un ton cald, blând și calm (pe cât posibil).

În copilăria mea te-am urât foarte mult. Enorm. Au fost momente, nu puține, când mi-ar fi plăcut să știu că nu am tată. Au fost momente când mi-ar fi plăcut să fie o liniuță pe certificatul meu de naștere. Mi-ar fi plăcut să nu fi auzit niciodată că nu sunt copilul tău și că nu m-ai vrut. Că m-ai făcut din greșeală. Ai avut grijă să o repeți ori de câte ori ai avut ocazia. M-a durut.

În adolescență, când fiecare visa ”să fie ca tata”, eu voiam să nu fiu ca tine. Luptam cu orice simțeam că mă duce și mă face să semăn cu tine. La 15 ani am văzut o poză cu tine, pe când aveai 16 ani, semănam leit. Plângeam de fiecare dată când vedeam câte un copil jucându-se cu familia lui, ori cu tatăl lui. Inima mea se sfărâma în bucăți și mă mulțumeam cu privitul. Eu nu aveam luxul unei asemenea pretenții. Când luam bătaie în casa de copii (chiar și de 2-3 ori pe zi) nu aveam unde să fug. Unii dintre copii aveau frați sau își mai chemau părinții. Eu fugeam din casa de copii, mergeam și slugăream toată ziua la oi, vaci, lucrul câmpului sau orice era nevoie. Doar să mă simt în siguranță și să evadez de lumea aia. Încă de la 8 ani, aveam de ales între două rele; ori voi fi exploatat economic, ori voi fi exploatat sexual. O lume pe care n-o cunoști.

În tinerețea mea am fost provocat să iau în serios viața, planurile și viitorul. Tu nu făceai parte din el. Pe la 25 de ani ai apărut din neant și ți-ai cerut iertare pentru tot ce-am fost obligat să trăesc ca urmare a abandonului (iertarea ta era tardivă, dar am acceptat-o, aveai nevoie de asta) În treacăt fie spus, nu-ți datorez doar suferințele și trecutul dureros, ci îți datorez și capacitatea de a găsi soluții în cele mai vitrege situații, efect secundar al modului ireponsabil de a-ți trăi viața și de a-ți asuma rolul de soț, părinte și fiu.

Am fost provocat de Dumnezeu să te iert. Ohh! El îmi este martor că nu am vrut. Am vrut să fiu răzbunat și să plătești pentru tot răul pe care ni l-ai făcut. Am plâns și m-am rugat aproape 3 ore, doar să pot pronunța: ”Gigi, de azi înainte aleg să te iert!”

În timpul facultății, te-am primit la mine-n apartament și-am început să lucrăm la reabilitarea ta. Stăteai pe stradă și nu aveai nici un viitor. Deși toată lumea te voia să rămâi pe stradă, să fii lăsat în pace și să nu mai primești ajutor, eu am decis că fiecare om are nevoie de circumstanțe potrivite care să-l ajute la reabilitarea lui. Am avut o înțelegere ”te rog să nu te îmbeți, dacă o s-o faci, eu mă voi retrage din viața ta și voi pune limite care să mă protejeze, pe mine și pe familia mea.”

După ce-ai învățat, din nou, să te dedici unui program de lucru și ai început să visezi, te-am lăsat să stai singur în apartament, fără chirie, iar eu m-am mutat în altă parte, chiar dacă asta a însemnat să plătesc prețul. Am considerat că ai nevoie de o perioadă de tranziție și care să te mobilizeze să vrei, din nou, o viață independentă.

Am aranjat să lucrezi în altă țară, unde aveai un salariu de cca. 2000 EUR. Am făcut cu tine un plan financiar, unde am stabilit termene și pași de urmat, care te vor ajuta să-ți împlinești visul: o gospodărie a ta, unde să poți planta și crește animale de curte. Ai eșuat, mi-ai spus că nu mai puteai lucra acolo din cauza faptului că dormeai în sufragerie și era gălăgie. Din punctul meu de vedere, e un motiv pueril și superflu. Am ales să nu te condamn, mi-am cerut scuze față de prietenii mei care te-au ajutat și i-am asigurat de cordialitatea mea. Adevărul este altul, care nu merită cerneală.

Revenit în România, ai crezut că vom sta împreună. Nu s-a întâmplat așa. Te-am prevenit și avertizat că principala mea responsabilitate în lumea asta sunt eu. Știu că te-a durut și că nu ai acceptat faptul că nu te-am reprimit cu mine. Nu e normal ca tu, cu atâtea șanse, să ceri, din nou, ”dreptul” la suport. Te-am susținut în ceea ce privește căutarea diferitelor locuri de muncă. Mai devreme sau mai târziu ai cedat. Eșec după eșec te-au dărâmat și te-ai afundat în alcool. Te-am prins beat și te-ai revoltat. E normal s-o faci, e dreptul tău să bei, dar e obligația ta să-ți asumi consecințele faptelor tale.

M-ai acuzat (ca pe toată lumea) că ”ți-am tras clapa”, ”că te-am înșelat” și ”că te-am folosit”. Nu, Gigi, eu nu fac asta. Eu cred în afaceri de tip win-win solution. Unde fiecare parte contractantă câștigă (în cazul nostru, doar tu ai câștigat). Eu nu vreau să înșel. Principiile și valorile mele sunt nenegociabile. În cei 4-5 ani de zile, ar fi trebuit să observi asta. Dacă nu ai observat asta, dar ai rămas cu această impresie despre mine, îmi pare rău.

Știu că te aștepți de la mine să-ți mai acord încă o șansă. Ea nu va mai fi. Te rog să nu mă confunzi cu nimeni. Te respect și te cinstesc pentru că Dumnezeu îmi cere asta.  Stima și cinstea pe care ți-o acord nu au nici o legătură cu tine. Iertarea pe care ți-am dat-o, din nou, nu are nici o legătură cu tine. Comportamentul tău iresponsabil (alcoolismul și violențele) m-a costat mulți ani de suferință, traume, abuzuri și dureri greu de explicat. Nu voi permite să se repete asta sau să devină un mediu sau stil de viață în care voi fi nevoit să trăiesc, eu sau familia mea. Nu. Nu voi permite asta.

Mă doare să văd că te comporți ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Mă doare. Ai pretenția, absurdă, să trec cu vederea și să mă comport normal. Asta nu se va întâmpla. Nu mă răzbun pe tine și nici nu te condamn, dar te las să suporți consecințele faptelor tale, oricât de tare va durea. Aleg să te iert și să suport consecințele comportamentului tău. Nu e ușor.

Îmi asum că va trebui să trăiescc cu acest stigmat ”copil crescut la casa copilului” și cu faptul că nu am familia, unită și plină de dragoste, care mi-ar fi plăcut. Îmi asum astea și multe altele. Nu sunt responsabil pentru viața pe care ai avut-o. La fel, nu sunt responsabil pentru faptul că nu m-ai vrut, sau pentru că consideri că nu sunt copilul tău. Nu sunt responsabil. Cine sunt, sunt efectul deciziilor tale.

Te văd un bărbat capabil, frumos, inteligent și harnic. Alcoolul, violențele și traumele pe care le ai în suflet sunt prea grele pentru tine. Nu le poți purta singur. Nu te abandonez, stai liniștit. Dar vreau să stai departe de mine. Rănile pe care mi le-ai făcut sunt grele și am nevoie de timp să mă vindec. Limitele pe care le pun, sunt pentru protecția ta. Dacă nu te-aș limita, te-aș elimina din anturajul meu. Spre fericirea ta, nu am voie să fac asta.

Te rog să nu-ți mai plângi de milă. Ridică fruntea, concepe planuri și treci la treabă! Ești puternic, ai cunoștințele necesare și abilitatea unui maistru, nu ai motive să stai jos și să aștepți ajutor. E normal să suferi, dar nu e normal să faci pe altcineva responsabil pentru suferințele tale. I-ați timp pentru plâns, i-ați timp pentru jelit, dar i-ați timp să le lași deoparte și să treci peste. Inima ta are nevoie de liniște.

Îți doresc o recuperare completă. Una benefică pentru tine, dar și pentru toate relațiile pe care le-ai stricat. Inima ta are nevoie de liniște, odihnă și pace. Ești un om răzbunător. Nu e bine. Ura și răzbunarea îți înveninează sufletul și te aruncă în băutură, iar băutura îți ia mințile. Băutura și violența ne-au dus pe noi, ca familie, unde suntem acum; într-un cerc vicios de traume, abuzuri, violențe, divorțuri, minciună, ură și dorința de răzbunare. Cercul ăsta trebuie rupt.

Am încredere că poți să fii eliberat de toate adicțiile. Știu asta. Am văzut oameni dependenți de multe lucruri groaznice și care-au reușit. Primul pas spre vindecare este conștientizarea problemelor și asumarea lor. Apoi le iei pas cu pas și le tratezi pe rând.

Te rog să citești gândurile astea și să lași rândurile să treacă prin filtrul inimii tale. Fiecare propoziție are menirea de a te face să înțelegi că faci mizerie în jurul tău, prin comportamentul tău. Nu îți vreau răul, dimpotrivă. Sper să vezi asta de fiecare dată când citești gândurile astea.

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s